• Tuncay Ozturk

Va invit sa cititi interviul pe care l-am acordat publicatiei online Joelle Magazine



Tuncay Öztürk, osteopat/fizioterapeut: Sentimentele reprezintă limbajul internațional al lumii.

Este tânăr, pasionat de ceea ce face și îi place să-i ajute pe cei din jur. Crede cu tărie în faptul că trebuie să avem mare grijă de sănătatea noastră întrucât este cea mai importantă. Își apreciază familia, vorbește cu dragoste despre soția lui, Andreea Marin și își iubește țara în care s-a născut așa cum a ajuns să iubească și România, țara unde s-a mutat și în care astăzi locuiește. Mai mult decât a vindeca corpul, el își dorește să vindece suflete și să-și vadă pacienții reîndrăgostindu-se de viață. Vă invităm să descoperiți mai multe lucruri despre Tuncay Öztürk, osteopatul și fizioterapeutul turc care îi ajută pe români să trăiască o viață mai sănătoasă..

Anca Tănase [JoelleMagazine.Ro]:: Bună, Tuncay. Ai studiat Fizioterapia atât în Istanbul (Turcia) la İstanbul Üniversitesi și în cadrul Istanbul Bilim Üniversitesi, cât și în Breda (Olanda) la Avans Hogeschool, însă ai obținut și o diploma în Osteopatie de la Institut für Angewandte Osteopathie (IFAO) situat în Germania. Așadar, astăzi ești un osteopat și un fizioterapeut care a lucrat în trecut la Centrul de Medicină Sportivă Acibadem din Turcia. Destul de recent, ai decis să-ți deschizi propriul cabinet în România, mai precis în București. Descrie, te rog, în câteva cuvinte, rolul tău curent din România.

Tuncay Öztürk: Bună, Anca. Ai rezumat cei 11 ani de educație pe care îi am într-o singură propoziție. Sunt osteopat și fizioterapeut/ kinetoterapeut, iar acum profesez în București așa cum o făceam și la Acibadem Turcia.

Când am venit aici, am crezut că va fi tot ce voi face. Dar cerințele oamenilor sau nevoile lor mi-au demonstrat contrariul. Mulți oameni m-au întrebat ce este osteopatia mai exact? Pentru că ei credeau că, uneori, o problemă într-o anumită parte a corpului poate avea o cauză legată de o cu totul altă parte a corpului. Și chiar așa este: ca osteopat, am descoperit adesea că o problemă a coloanei vertebrale poate ascunde, de fapt, o problemă de sănătate legată de stomac, rinichi sau alte organe. De aceea osteopatia mă fascinează. Pentru a o practica, trebuie să ai o intuiție bună și să poți privi totul și în ansamblu, nu numai în mod specific.

Pentru oamenii cu adevărat interesați de osteopatie ori cei care pur și simplu vor să afle mai multe despre sănătatea lor, am scris câteva articole care pot fi accesate pe site-ul meu oficial: www.tuncayozturk.com. Aș fi foarte fericit să aflu că putem învăța astfel împreună. Pe de altă parte, separat de munca la cabinetul meu, mă ocup și de câțiva sportivi de performanță. De fapt, este vorba despre o continuare firească a experienței mele de la Centrul de Medicină Sportivă Acibadem FIFA. Aici, în România, am mers mai departe și sunt și managerul de sănătate al anumitor persoane. Unele sunt chiar sportivi de performanță. Bineînțeles că, mai mult, mă ocup de a construi pârghii de comunicare mai facilă între România și Turcia, țara mea natală, pentru pacienții români care se confruntă cu probleme serioase de sănătate și care vor să meargă în străinătate pentru a se vindeca, motiv pentru care apelează la sfaturile mele. Am o bogată rețea de specialiști foarte buni și cunosc cea mai bună cale pe care un pacient trebuie să o urmeze pentru a-și atinge scopul. Ar fi foarte multe lucruri de spus pe această temă, dar este mai bine să verificați și celălalt site al meu, www.turciasisanatateata.ro, pentru mai multe detalii.


JoelleMagazine.Ro: Clinica arată incredibil și, întrucât am avut șansa să te văd puțin lucrând în cadrul cabinetului tău, trebuie să mărturisesc că mi se pare minunat faptul că ai ales să ajuți pacienții români să trăiască o viață mai bună și mai sănătoasă. Însă, spune-mi, te rog, cum a ajuns Fizioterapia/Osteopatia să devină drumul tău în viață? Cine sau ce te-a inspirat în alegerea acestei cariere?

Tuncay Öztürk: Așa cum am declarat și pe site-ul meu, “Întotdeauna am crezut că, dacă vreau să realizez ceva în viitor, trebuie să iubesc ceea ce voi alege să fac, pentru că voi profesa toata viața meseria aleasă.

Așadar, mi-am spus că nu ar trebui să îmi irosesc viața făcând ceva pentru care nu am pasiunea necesară. Când eram în liceu, am mers la diferite universități pentru a înțelege cât mai mult posibil, aveam o sete de cunoaștere pe care doar astfel o puteam împlini. Orizontul meu s-a deschis astfel.

Am vrut să cunosc cât mai mulți oameni care aveau diferite locuri de muncă, încercam să mă așez în locul lor, în ipostaze diverse, pentru a-mi satisface curiozitatea referitoare la necunoscutele acestei lumi. Este foarte important să găsești ceva care se potrivește caracterului tău, structurii tale interioare și te face să simți că ești omul potrivit la locul potrivit. După toată această căutare, am decis că fizioterapia/kinetoterapia mi se potrivește cel mai bine. Este un loc de muncă activ, sensibil în același timp și îmi oferă posibilitatea să ajut oamenii; citesc satisfacția și bucuria însănătoșirii în ochii lor și acest lucru îmi hrănește sufletul.

A lucra în domeniul medical înseamnă să faci mereu tot mai mult pentru oameni, să înveți toată viața. Simt întotdeauna că sunt într-o provocare cu mine însumi, că ar trebui să fac astăzi mai mult decat ieri. Medicina este locul perfect pentru acest scop în viață.”

JoelleMagazine.Ro: Cu toate că nu ești român, oamenii te respectă aici, astfel că efortul tău a dat roade. Ai grijă de echipa națională de gimnastică a României ca fizioterapeut pe perioada Campionatului Mondial de Gimnastică și mulți alți sportivi de performanță ți-au fost pacienți în ultimii ani. Managerul clubului de fotbal ASA Târgu Mureș a declarat, la un moment dat, faptul că ești un manager medical personal foarte bun pentru sportivi. Ce înseamnă, mai exact, a fi manager medical personal?

Tuncay Öztürk: Un manager medical personal se ocupă de orice problemă de sănătate a pacientului său: el are o rețea foarte bună de specialiști pe care îi cunoaște în țară sau în străinătate și știe, de asemenea, cele mai bune spitale, precum și prețurile comparativ cu performanța medicală, astfel încât el poate face cele mai bune recomandări și poate îndruma pacientul către cea mai bună destinație medicală pentru el. În cazul în care problema necesită direct ajutorul meu și are de-a face cu profesia mea, desigur că eu sunt gata în orice moment să-mi tratez pacientul în cel mai profesionist mod posibil. În cazul în care el trebuie să meargă în străinătate, eu fac toate aranjamentele, de la detaliile cele mai mici până la obținerea celor mai bune reduceri și oferte pentru transport, cazare, translator sau alte facilități.

JoelleMagazine.Ro: Ce înseamnă pentru tine aceste realizări profesionale?

Tuncay Öztürk: Atunci când depui cu adevărat efort pentru a reuși ceva, trebuie să remarci și unele rezultate pentru a stabili astfel dacă te afli pe drumul cel bun. Realizările profesionale ne arată practic faptul că suntem pe drumul cel bun.


Ne comunică faptul că trebuie să mergem mai departe pe același drum, evoluând zi de zi. Sfârșitul drumului tău profesional este reprezentat de motivația ta de a face mai mult, nu de realizările de moment.

JoelleMagazine.Ro: Ai tratat foarte mulți pacienți în Turcia, iar pacienții români au început să îți aprecieze munca și pasiunea pentru profesia aleasă. Care este cea mai mare satisfacție pe care o ai în momentul în care un anumit tratament are rezultatele așteptate?

Tuncay Öztürk: Așa cum am menționat și pe site-ul meu, “am început să lucrez în Istanbul într-un centru pediatric. Acei ani mi-au influențat foarte mult viața, inclusiv din punct de vedere emoțional. În cabinetul meu au venit multe persoane cu dizabilități.

Nu este vorba despre o meserie pe care o practici doar pentru un salariu, pentru că este mai mult decât un simplu loc de muncă. Impune foarte mult devotament și sensibilitate. Trebuie să îți pese cu adevărat. Și nu tratezi oamenii doar fizic. Nu ai în grijă doar o singură persoană, ci inclusiv familia acesteia, care adesea nu știe cum să facă față problemei de sănătate în cauză, cum să sprijine, cum să reziste emoțional, psihologic. Nu pot să descriu sentimentul, dar este ceva ce am simțit foarte clar: în fața acestor oameni, de multe ori mi-a fost rușine că eu îmi pot folosi mâinile, de exemplu, că sunt norocos să pot merge pe propriile picioare, în timp ce pentru ei această normalitate e doar un vis fără răspuns… Petreceam 8 ore în compania pacienților cu dizabilități și îmi alegeam cuvintele cu atenție, gândindu-mă să nu folosesc vreodată verbul “a fugi” sau să vorbesc despre vacanțele mele, despre experiențe inaccesibile lor...

Și nu este vorba doar de persoana din mainile tale pe care o tratezi, este vorba și despre tatăl, mama, surorile, frații săi… Oameni care țin companie unui astfel de om în fiecare zi. Oameni care și-au schimbat tot ritmul vieții pentru a-i fi alături. Oameni care își sacrifică propria viață pentru a găsi soluții pentru fiul, fiica, fratele sau sora lor. Oameni care văd viața din afară, apoi ajung acasă și au de-a face zi de zi cu realitatea. Oameni cu speranțe, dezamăgiri, întrebări, ai căror ochi sunt mereu diferiți, adesea triști și înlăcrimați. Oameni care suferă mai mult decât pacienții, uneori. Pacienții deja s-au obișnuit și au acceptat situația, dar niciodată nu vor înceta să caute soluții. Și MAMELE… O să mă opresc aici. Chiar dacă ai pune toate cuvintele din lume împreună, tot nu ai reuși să exprimi toate sentimentele acestea. Sentimente amestecate cu dragoste, speranță, sacrificiu, suferințe interioare și cel mai important, cu toate emoțiile resimțite în inima lor atât de singură, de fapt. Eu? Mi-am masurat cuvintele de fiecare dată când eram în apropierea lor pentru a nu-i răni. Și pur și simplu m-am simțit blocat între două lumi diferite.

Empatia… M-am simțit profund controlat de acest mecanism atât de puternic. Mergeam în trei centre în paralel pentru a ajuta cât mai mulți oameni: dimineața, după-amiaza și seara, în locuri diferite. Am lucrat 7 zile din 7 fără odihnă în weekend, au fost momente în viața mea când mi-am vazut nepoții sanatosi și m-am simtit ciudat, vinovat pentru că realitatea familiei mele este mult mai ușoară decât a acestor oameni, fără nici o explicație, de ce ei și nu noi... M-am consumat mult în acea perioada. Nu am ținut cont de vreo balanță. A fost cea mai grea perioadă din viața mea profesională și totodată, atunci m-am maturizat din punct de vedere emoțional.

O vorbă spune: “Nu contează ce lucrezi, dă tot ce ai mai bun în fiecare zi. Dacă faci curat pe stradă, curăță atât de bine încât ceilalți oameni să exclame: Ce curată este strada aceasta de fiecare dată când merg pe aici!” Fii devotat meseriei tale și o sa vezi că nu mai este doar un simplu loc de muncă.”


JoelleMagazine.Ro: Îți urmezi țelurile clare pe care le ai și unul dintre lucrurile pe care le admir cel mai mult în ceea ce te privește este faptul că încerci întotdeauna să găsești cea mai bună soluție personalizată pentru toți pacienții care apelează la tine. Sănătatea lor este mereu pe primul loc pentru tine, iar acest lucru ar trebui să devină o constantă în sistemul medical românesc. Ai remarcat anumite deosebiri între pacienții români și cei turci? Poate chestiuni legate de mentalitate și prejudecăți?

Tuncay Öztürk: Scopurile sunt importante în viață. Acțiunile tale sunt conturate în funcție de scopul pe care îl ai. Scopul meu profesional este să ajut oamenii cu privire la cel mai important lucru în viața lor: sănătatea.

Astfel, acțiunile și cuvintele mele servesc acestui scop. Nu am acceptat niciodată un pacient despre care am știut că nu îl pot ajuta. Acesta este și motivul succesului meu..

Am avut multe experiențe cu pacienți pe care am încercatt să îi conving că nu îi pot ajuta eu personal. Sunt motivat de scopuri clare... iar scopul meu este să găsesc soluții pentru pacienții mei, chiar dacă îi ajut eu sau alt specialist.

Dacă eu cunosc pe cineva care se pricepe mai bine decât mine cu privire la problema de sănătate pe care pacientul meu o are, îmi îndrum pacientul către respectivul specialist. Pentru mine, e ca și când aș ajuta personal. În ceea ce privește deosebirile dintre pacienții români și cei turci, dacă aduci laolaltă pacienți din toate țările lumii, când îi vei privi în ochi, vei citi aceleași sentimente. Nevoile lor sunt aceleași. Sentimentele reprezintă un limbaj internațional aplicabil peste tot. Dragostea este tot dragoste peste tot. Zâmbetul e tot zâmbet. Și pacienții care simt durere sunt aceiași. Mentalitatea este aceeași atunci când ne referim la ideea de sănătate. Poate că încrederea în sistemul medical diferă uneori, iar acest lucru poate modifica atitudinea pacientului. Încă nu pot afirma foarte clar cum este aici, dar încrederea noastră în sistemul medical din Turcia este foarte ridicată întrucât am și atins performanța în domeniu. În spitalul unde lucram în Turcia, există pacienți atât din Europa, cât și din America. Acest lucru spune multe despre încredere și despre rezultatele obținute...

Va invit sa cititi continuarea interviului pe www.joellemagazine.ro

Sursa foto: Anca Tanase/Joelle Magazine


10 afișare